Am fost creati sa experimentam lumea fizica prin simturi. Avem nenumarate filtre de perceptie, dar noi totul filtram prin minte. Trecem totul prin etichete si notiuni pe care le atribuim tuturor lucrurilor pe care le percepem. Intre noi si tot ce ne inconjoara, intre noi si ceilalti, intre noi si noi insine chiar! sunt gandurile. Despre toate avem o parere. Culorile le percepem prin numele lor, obiectele, animalele, sentimentele, evenimentele – totul trecem prin ratiune. Nu experimentam nimic in mod direct si nemijlocit de ganduri, de conceptii formate prin educatie. Si, pentru ca dam la o parte bogatia de variante prin care informatia vine in noi, am ajuns saraciti si sterpi, incapabili sa mai intelegem ceva cu adevarat, incapabili sa mai percepem ceva altfel decat prin analiza searbada a mintii.

Nu mai simtim gustul mancarii, pentru ca intai avem o eticheta – e buna, e rea, e prea acra, e fierbinte, e sarata.

Nu vedem frumusetea naturii, pentru ca deja avem denumiri pentru tot ce vedem: ce frumos e muntele, ce zbuciumat e oceanul, ce uscata e iarba, ce colorata e pasarea, uite o caprioara!

Nu ne bucuram de lucrurile si fiintele pe care le atingem pentru ca totul trece prin filtrul mintii din nou: e fin, e cald, e moale, e aspru, e pufos, e ascutit, esti tu, e cainele.

Nu ne permitem sa simtim variatia de emotii din noi, pentru ca unele sunt inacceptabile – barbatii nu plang, nu sunt tristi, nu sunt vulnerabili, nu sunt sensibili, nu sunt iubitori, daca sunt barbati adevarati. Femeile nu sunt manioase, nu au voie sa rada tare. De altele fugim pentru ca nu ne plac. Cautam anumite stari, iar pe altele le evitam, in functie de cum am invatat sa le consideram.

Nu mai percepem nimic decat prin filtrul gandurilor noastre si nu mai acceptam nimic decat dupa ce l-am scanat prin sistemul de valori invatat tot de la altii. Universul intreg, Divinul Insusi trimite prin toate mijloacele mesaje de iubire, de mangaiere, de sustinere, dar noi tot singuri si neimbratisati de nimeni ne simtim!

Daca te uiti putin, vei vedea ca, secunda de secunda, in 24 de ore, vin catre tine si din tine mii si mii de informatii. Celulele tale, fiecare in parte are nenumarati receptori. Si cate celule ai in corp? Organele tale si simturile toate si ele recepteaza si prelucreaza diverse tipuri de informatie. Din toate mesajele care vin spre tine intr-o singura zi, prea putine sunt neplacute. Temperatura, culori, sunete, mirosuri, gusturi, senzatii – daca esti atent sa le simti, aproape fara exceptie au incarcatura pozitiva. Prea putine momente de disconfort – si acelea iti vorbesc despre a iesi din ceva, a schimba ceva.

Totul comunica cu noi. E input pozitiv pe toate planurile. Dar noi nu le percepem, pentru ca ne e lumea plina de ganduri. Nu simtim mangaierea si confortul apei sub dus, nu simtim curatarea si racorirea dintilor sub periuta, nu ne bucuram de caldura hainelor sau a imbratisarilor, nu ne lasam topiti de savoarea mancarii la masa, nu simtim vibratia pielii care respira, nu traim naturaletea mersului si a miscarii, nu percepem plimbarea aerului prin nari si in plamani, nu ne traim emotiile pana la capat. Pentru ca suntem plini de ganduri – despre ce trebuie sa facem, despre ce ni s-a facut, despre ce fac altii, despre ce s-a intamplat, nu s-a intamplat sau s-ar putea intampla. Sau ne bubuie mintea de etichete si caracterizari fata de ceea ce ar trebui sa percepem in mod direct.

Ne plangem de dezastrul vietii noastre pentru ca nu vedem minunea care suntem si pe care o traim – nu vedem decat veninul din gandurile noastre.

Si, in tot acest timp, mesajele de iubire, de mangaiere si de sustinere continua constant sa vina – fara conditii, fara pretentii. Nu e celula care sa nu recepteze ceva in fiecare secunda. Atat de detaliat se ocupa Divinul de noi – dar nu primim… pentru ca filtram sau blocam totul prin ganduri.

Suntem cei mai saraci din toata creatia.