Ne-am transformat in mod cu totul nenatural mintea in pepiniera, in care gandurile vin, se infig si cresc copaci de nu mai scapi de ei si de consecintele lor. Dar mintea e o gara: unele ganduri doar trec prin ea, altele se opresc in statie, apoi merg mai departe, altele raman peste noapte; pentru altele e capat de linie – isi asteapta locomotiva, sa poata face cale-ntoarsa. Dar nici un tren nu ramane definitiv si nu face pui. Nimeni nu cauta sa tina gara goala si nici sa adune trenuri cat mai multe. Gara e, prin definitie, un loc tranzitoriu.

Cum de mi-am transformat mintea in camin? De asta mi-au devenit gandurile povara!

Am inteles ca aici si acum imi pot scoate mintea de sub puterea gandurilor – singura. Caci nu de ganduri trebuie eliberata, ci de puterea lor! Iar mintea o eliberezi de ganduri nu golind-o, ci dand la o parte granitele. Nu oprind gandurile sa intre, nici anihilandu-le pe cele dinauntru, ci lasandu-le sa curga libere. Gandurile sunt ca vantul – noi le prindem si le tinem captive. Daca n-am mai sta in calea lor, ele si-ar face treaba si-ar merge mai departe. Ne-ar arata anumite lucruri de constientizat sau chiar propria lor lipsa de semnificatie si de folos.

Sa le lasi sa circule inseamna sa le vezi asa cum sunt – nu te opui, nu tii de ele. Le asculti mesajul de dincolo de forma – si mergi mai departe.

O minte libera nu este o minte goala, ci o minte de care nu se lipeste nimic. Care nu se impotmoleste in nimic. Atunci ea insasi nu mai este povara si nici obositoare. Mintea care nu tine gandurile captive nu te tine nici pe tine sclav!