Marinar. Caut mare fara port.

Am avut o prietena cu care comunicam si fara cuvinte. Care ma simtea cand nu eram cu ea, ma sustinea cu gandurile ei si imi simtea sustinerea si cand era departe. Am trait langa ea Prietenia, cum ar fi trebuit sa fie – daca Prietenie ar fi existat pe pamant. O prietenie curata, care scotea din mine o Iubire pura, o acceptare deplina, pantru ca ma simteam deplina. Care scotea din ea ce era mai frumos, ce era mai haios, dar si intelepciune cu sine, cu viata, cu altii.

Vreme de cateva luni a trait langa mine Schimbarea – care nu e “schimbare”, ci simpla Regasire a Sufletului ei ascuns, a Minunii care e si care poate fi trecand de meschinaria din lume, trecand de meschinaria din sine. A gustat si a simtit Divinul – din mine, din lume, din ea insasi intai… Si i-a placut! Atat de mult, incat a DEVENIT mai placuta. Atat de placuta, incat a devenit PLACERE. Adevarata placere a vietii, placerea de a fi mai mult decat un trup si o minte. Placerea de a se manifesta fara limite, de a se bucura fara limite, de a rade fara limite. Placerea de a fi cu ceilalti, de a simti Cine Este, de a fi admirata pentru lucruri care nu stiuse pana atunci ca zaceau in ea si acum ieseau ca scamatoriile din jobenul pe care il purtase atatia ani fara sa stie de ce e capabil. Placerea de a fi senzuala, Femeie. Si alte si alte nenumarate placeri care insumate dadeau Placerea Suprema: Placerea de A FI Placuta.

Se descoperea pe Sine, acel Sine Divin, pe care ratiunea nu-l poate cuprinde, pe care societatea nu-l poate perverti, care nu poate fi educat, masluit, contrafacut. Si, descoperindu-Se, arata lumii Descoperirile Ei. Fascinata de ceea ce este, uimita de tot ce poate Fi, trezea in jur admiratie. Transmitea altora ce simtea pentru ea insasi- neprogramat, neintentionat, cu totul neprevazut.

Nu facea altceva decat sa fie mare – cu valurile uneori blande, uneori involburate, dar niciodata la fel; cu soarele ivindu-se sau ascunzandu-se dupa ele, in nuante niciodata aceleasi; cu nisip plin de scoici si ape misunand de viata – uimea de la sine. Minune in privelistea admirata pe plaja, minune mai mare sa te scufunzi in adancuri. Tumult sau lumina, mangaiere, biciuire-n furtuna sau simplu spectacol – nimic pre-creat. Manifestare simpla de sine.

Am crezut ca sunt marinari ce nu mor, pentru ca marea e pentru ei mai mult decat portul. Ce mai mult stau in larg sa se Simta in Larg – neatrasi de betia, uitarea, nebunia crasmelor in care se prostitueaza sufletele pe mal. Dar marea nu tine cont de Iubire. Daca marinarul se-ntampla sa fie-n furtuna, o clipa de ura, inversunare sau doar gelozie – si trupul scuipat pe o plaja, ramane in urma, asemeni cu altii. Multi altii pe care marea i-a fascinat pentru o vreme, ca mai apoi sa le intoarca crud spatele – pentru betia altor distractii.

Sunt marinari care prefera marea. Sunt mari care prefera portul…

7 aprilie 2014

You can leave a response, or trackback from your own site.

One Response to “Marinar. Caut mare fara port.”

  1. Thraciana Dacia says:

    Eva, îți amintești de visele noastre din 2011?! .. Eu visam ca la Șirnea să se întâmple lucruri frumoase.. am găsit puiul de căprioară crescut de tine..l-am fotografiat… Te rog să mă contactezi!N-am renunțat..abia acum mă trezesc și am nevoie de ajutorul tău! Cu drag, Thraciana Dacia

Leave a Reply