Aventura alegerii masinii a inceput cu o saptamana inainte de examen – ca sa fiu sigura ca nu-mi distrage atentia. De vineri pana joi, orice alegeam – ori nu aveau automata, ori nu aveau rosie, ori aduceau abia peste 3 luni, ori pana dadeam telefon de confirmare, nu mai era valabila (si se mai spune ca suntem in criza!)
Joi seara am facut un compromis: renunt la cutia automata ca sa luam una din showroom direct.

RSS Feed
Twitter
Cine ma cunoaste face mult haz de mine pe domeniul masinilor – nu e punctul meu forte… Eu ma uit in primul rand la fundul masinii: e deosebit de important. Daca nu e extrem de estetic, nu-mi place masina, indiferent ce marca e. La mine marca si cat costa nu conteaza!




Toata lumea ma uraste. Sunt singur si nu am prieteni. Cand intru in magazin, vanzatoarea se rasteste la mine. La sala de fitness fetele se uita urat. Niciodata nu gasesc un loc de parcare calumea. La servici nu sunt apreciat la valoarea mea. Acasa, de cate ori se intampla ceva rau, eu sunt de vina. Cu oamenii nu prea mai stau pentru ca ma simt respins – pe mine nimeni nu ma suna, nimeni nu ma invita in oras, nimeni nu ma viziteaza. Sunt un rebut! Si asa am fost toata viata mea… si daca e ceva bun in mine, oricum nimanui nu-i pasa…

