Nu esti sclavul mintii tale

Ne-am transformat in mod cu totul nenatural mintea in pepiniera, in care gandurile vin, se infig si cresc copaci de nu mai scapi de ei si de consecintele lor. Dar mintea e o gara: unele ganduri doar trec prin ea, altele se opresc in statie, apoi merg mai departe, altele raman peste noapte; pentru altele e capat de linie – isi asteapta locomotiva, sa poata face cale-ntoarsa. Dar nici un tren nu ramane definitiv si nu face pui. Nimeni nu cauta sa tina gara goala si nici sa
Esti sclavul mintii tale
Ne e capul plin de ganduri, incat nu mai traim altceva decat gandurile care ne trec prin minte. Nu ne vedem unul pe altul decat prin perceptia distorsionata de rani din trecut si invataturi de la altii. Nu percepem natura pentru ca ne percepem gandurile. Nici ce simtim nu mai simtim direct – trecem totul prin ganduri, etichetam in cuvinte. Ne explicam in minte ce simtim in trup si in suflet. “Ce munte frumos!”, “Ce tare ploua! Ce ud sunt!”, “Azi sunt
De ce nu ploua
Intr-o dimineata gasesc un porumbel proiectat pe geam – in cel mai artistic si natural mod posibil! Desenat cu praful de pe propriile pene! Cand am sters geamurile, am evitat tabloul, ca sa-l las intreg. Eu, una, cat stau in casa asta, nu am de gand sa-l mai dau jos! Si, recunosc… m-am gandit sa nu-l dea nici ploaia…
Acum intelegeti de ce e seceta?

RSS Feed
Twitter

Am fost creati sa experimentam lumea fizica prin simturi. Avem nenumarate filtre de perceptie, dar noi totul filtram prin minte. Trecem totul prin etichete si notiuni pe care le atribuim tuturor lucrurilor pe care le percepem. Intre noi si tot ce ne inconjoara, intre noi si ceilalti, intre noi si noi insine chiar! sunt gandurile. Despre toate avem o parere. Culorile le percepem prin numele lor, obiectele, animalele, sentimentele, evenimentele – totul trecem prin ratiune.
(Vasalisa 2)

